1. Valoarea pH-ului apei influente
Valoarea pH-ului apei influente are un efect semnificativ asupra performanței membranelor de osmoză inversă. Modificările valorii pH-ului vor afecta echilibrul gazelor dizolvate în apă și apoi vor afecta rata de desalinizare a membranelor cu osmoză inversă și valoarea pH-ului apei produse. Mai exact, există un echilibru dinamic între dioxidul de carbon, bicarbonatul și carbonatul din apă. Când bicarbonatul și carbonatul sunt îndepărtați din apa afluentă, dioxidul de carbon se combină cu moleculele de apă pentru a forma bicarbonat și hidrogen, rezultând o scădere a valorii pH-ului apei produse. Studiile au arătat că pentru majoritatea sistemelor RO, valoarea pH-ului apei produse prin osmoză inversă va scădea cu 1 până la 2 unități de pH, mai ales atunci când alcalinitatea și concentrația de bicarbonat a apei influente sunt mari, scăderea valorii pH a apei produse este mai semnificativă.
În plus, modificările valorii pH vor afecta și eficiența de îndepărtare a membranelor de osmoză inversă pentru diferiți ioni. De exemplu, modificările valorii pH vor afecta îndepărtarea ionilor de bor, deoarece modificările valorii pH modifică ionizarea sau neionizarea unor ioni, cum ar fi acidul fluorhidric, acidul acetic, acidul boric, amoniacul etc. Prin urmare, în proiectarea și funcționarea sistemelor de osmoză inversă, controlul valorii pH a apei influente într-un interval adecvat este crucial pentru menținerea performanței membranei.
2. Influentă calitatea apei
Calitatea apei influente este un alt factor important care afectează performanța membranelor de osmoză inversă. Calitatea apei influente include indicatori precum turbiditatea, conținutul de materie organică, conținutul de clor rezidual, conținutul de fier și conținutul de siliciu. Depășirea standardului acestor indicatori va avea diferite grade de impact asupra membranei de osmoză inversă, inclusiv detartrarea membranei, poluarea cu oxid de metal, înfundarea solidelor în suspensie, poluarea coloidă și poluarea organică și microbiană.
De exemplu, valoarea indicelui densității nămolului (SDI) ar trebui să fie mai mică de 4,0, turbiditatea ar trebui să fie mai mică de 1,0 NTU, conținutul de materie organică ar trebui să fie mai mic de 1,5 mg/L, conținutul de clor rezidual trebuie să fie mai mic de 0,1 mg/L, conținutul de fier ar trebui să fie mai mic de 0,05 mg/L și mai mare de oxigen dizolvat, 5 mg/L. SiO2 în apa concentrată trebuie să fie mai mic de 100 mg/L. Controlul acestor indicatori este esențial pentru a preveni murdărirea membranei, pentru a prelungi durata de viață a membranei și pentru a menține funcționarea stabilă a sistemului.
3. Rata de recuperare a sistemului
Rata de recuperare a sistemului este un alt factor cheie care afectează performanța membranelor de osmoză inversă. O creștere a ratei de recuperare va crește conținutul de sare din apa concentrată, crescând astfel conductivitatea apei produsă. Pentru sistemele mari de RO, rata de recuperare este de obicei limitată de tendința de detartrare a sărurilor puțin solubile, adică de concentrația maximă de apă concentrată; pentru sistemele RO mici, rata de recuperare este de obicei mai mică de 30%~50%.
Modificarea ratei de recuperare are un impact mare asupra căderii de presiune a fiecărei secțiuni. Chiar dacă rata de recuperare se modifică ușor, diferența totală de presiune se va modifica cu aproximativ 0,02 MPa. Prin urmare, în funcționarea efectivă, este necesar să se stabilească în mod rezonabil rata de recuperare în funcție de parametrii de performanță ai membranei și de proiectarea sistemului pentru a obține cel mai bun echilibru între eficiența producției de apă și costurile de operare a sistemului.
Pe scurt, valoarea pH-ului apei de intrare, calitatea apei de intrare și rata de recuperare a sistemului sunt cei trei factori cheie care afectează performanța membranei de osmoză inversă. Controlul rezonabil al acestor factori poate îmbunătăți eficient eficiența producției de apă a membranei de osmoză inversă, poate prelungi durata de viață a membranei și poate menține funcționarea stabilă a sistemului.





